Under the Hawthorn Tree (2010) – o poveste de iubire pură şi adevărată

 

Sa patrundem in lumea iubirilor interzise, a restrictiilor – inclusiv de a gandi – si dramelor tacute intr-una din cele mai crunte perioade din istoria recenta a Chinei. Filmul lui Zhang Yimou e simplu, puternic, emotionant, exemplificand o drama umana ca parte a dramei unei societati claustrate.

Zhang Yimou reuseste cu succes sa portretizeze inocenta unei tinere iubiri frante, prin intermediul unei melodrame ce iti atinge sufletul, prezentandu-si propria viziune asupra inocentei intr-o maniera fina, aproape feminina. Un film deosebit de sensibil, pe care iubitorii de arta si istorie, dar si de romantism, cu siguranta il vor aprecia.

 

In China Revolutiei Culturale, familia adolescentei Jing (Zhou Dongyu) nu poate decat sa suporte consecintele vederilor de dreapta ale tatalui ei, care e arestat ca detinut politic. Familia acestuia e stigmatizata de autoritati, cei trei copii ai familiei avand de indurat barfa colegilor de scoala, in timp ce mama, profesoara, suferinda, e obligata sa mature curtea scolii si sa faca plicuri pentru a castiga existenta familiei inghesuite intr-o locuinta cu o singura incapere.

Constienta ca singura solutie pentru a nu fi o proscrisa pe viitor este sa primeasca recomandarea scolii in vederea unei cariere ca profesoara, Jing, fiica cea mare a familiei, se implica activ in tot ce inseamna aplicarea doctrinei maoiste in scoli: participa activ la antrenamentele de dansuri muncitoresti, se ofera voluntara la diverse activitati in vacanta si participa la “reeducarea” maoista bazata pe principiul “cladirii salilor de clasa pe ogoare”.

Astfel, aceasta se stabileste pentru o perioada in satul Xiping alaturi de alti elevi veniti la practica, unde trebuie sa ajute la muncile campului taranii si sa-si expuna gandurile intr-o lucrare puternic ideologizata. Cazata in locuinta primarului satului, il cunoaste pe Sun, un tanar ce lucreaza in echipa de exploatare geologica din sat. Sun era fiul unui influent membru de partid, si fusese primit in familia primarului ca un adevarat fiu. Cei doi tineri se indragostesc unul de celalalt, dar soarta si vremurile sunt impotriva iubirii lor inocente…

“Under the Hawthorn Tree” ne poarta inapoi in timp in perioada Revolutiei Culturale chinezesti, o perioada tulbure ce va

 paraliza politic China, afectand economia tari si structura sociala. Revolutia avea ca scop conservarea “adevaratei” ideologii comuniste in tara prin curatarea ramasitelor capitaliste si a elementelor traditionale din societatea chineza. Cine avea vederi de dreapta era arestat si trimis la “reeducare”, in timp ce familia acestuia era periferizata de societate.

Povestea acestui film porneste de la o astfel de

situatie, reala, si, fara sa ne dam seama, se transforma intr-o fresca a unor timpuri pe care multi, astazi, si le doresc uitate. E greu sa surprinzi intr-o astfel de perioada, pe pelicula, un crampei de viata privata intr-o lume dominata de ideologie, in care si barbatii si femeile se imbraca in salopete muncitoresti si singurul dicton pe care il auzi pretutindeni este “pentru Revolutia tovarasului Mao”. Si totusi, in acest peisaj cenusiu, Zhang Yimou reuseste sa zugraveasca o poveste de iubire vie si plina de culoare, interzisa si privita ca o crima de o societate foarte stricta.

Pentru a intelege iubirea celor doi protagonisti, trebuie intai inteleasa mentalitatea vremii, iar pentru noi, cei din lumea occidentala, asemenea lucruri pot parea bizare.

Poate pentru noi, ca romani, ce am trecut printr-un regim comunist, anumite lucruri ne pot parea familiare, insa privind asta din perspectiva occidentala, capitalista, e greu de inteles mentalitatea impusa de partidul communist chinez in acele vremuri. Casatoria in vremea lui Mao nu era privita doar ca o relatie intre doua persoane. Casatoria era, totodata, si o institutie publica, ce statea la baza societatii. Institutia casatoriei era o parte integranta a unui proiect disciplinar mai larg ce avea ca scop instaurarea unei noi ordini sociale.

Erau abolite casatoriile aranjate, casatoriile intre copii si poligamia, se permitea divortul, se afirma egalitatea intre sexe si emanciparea femeii. Asa a luat nastere asa numita “iubire socialista”, cu casatorii in numele Revolutiei si cu sotii care trebuiau sa lucreze in afara caminului pentru a oferi copiilor “un exemplu revolutionar”.

Ce insemna o asemenea casatorie “revolutionara” ?

Respect mutual, camaraderie si constiinta politica. Poligamia, casatoriile aranjate, toate erau piuvite drept practici feudale, iar concubinajul si prostitutia duceau la o risipa a resurselor societatii (prin jocuri de noroc sau dependenta de opiu, de exemplu). Drept urmare, casatoriile monogame erau private ca un pas spre modernitate, ce duceau la fericirea familiilor. Fericirea familiilor insemna productivitatea poporului, si, deci, o tara cu temelii puternice.

Moralitatea sexuala, ce se incerca a fi reglementata prin aceste masuri, trebuia sa conserve standardele morale ale Partidului unic. Asa a luat nastere asa-numita imagine a “femeii de fier”. Cum femeile si barbatii erau considerati egali, in egala masura femeile trebuiau sa munceasca, sa se imbrace si sa arate ca barbatii. Hainele nu aveau voie sa dezvaluie formele femeii, astfel ca in perioada maoista, moda femeilor avea la baza… salopeta muncitoreasca !

Aceasta era, in inchipuirea Partidului, modalitatea perfecta de a distinge femeia din “noua China” de cea din societatea burgheza, unde feminitatea putea fi folosita pentru coruperea barbatilor.